În ziua de astăzi ne este chiar imposibil să ne imaginăm viaţa fără deodorant, sau cel puţin această este afirmaţia valabilă pentru cei mai mulţi dintre noi. Oricum ar fi, termenul de deodorant este doar în mod parţial corect sau chiar incomplet. Produsele pe care le folosim cel puţin o dată pe zi în activităţile de igienizare corporală, s-ar putea diferenţia în funcţie de proprietăţile lor în deodorante şi antiperspirante, fiecare având funcţii distincte în prevenirea mirosurilor neplăcute ale transpiraţiei.
Şi dacă vorbim de transpiraţie, a spune "mirosul" ei este, de asemenea, incorect. Transpiraţia nu miroase. Mirosul neplăcut este cauzat de bacteriile care trăiesc pe pielea şi părul nostru. Transpiraţia este procedeul natural prin care corpul se răceşte. Omul are aproximativ 2,6 milioane de glande sudoripare, acestea fiind de două feluri, glande ecrine, cea mai mare parte, dispuse pe mâini, picioare, frunte, active de la naştere şi glandele apocrine, dispuse subraţ şi în zona genitală, terminate de obicei în foliculii de par şi care devin active la pubertate.
Transpiraţia produsă de apocrine conţine în comparaţie cu celelalte glande sudoripare, acizi graşi şi proteine. Revenind la deodorante şi antiperspirante, acestea se deosebesc prin faptul că primele au proprietatea de a masca, suprima sau neutraliza mirosurile, pe când antiperspirantele au rolul de a împiedica condesarea transpiraţiei, de cele mai multe ori utilizând pulberi de aluminiu.
Nu intrăm în detaliile mecanismelor fiziologice, dar trebuie să spunem că practic produsele pe care le găsim pe piaţă încearca să îmbine cele două proprietăţi, astfel multe din antiperspirante conţin şi o componentă de deodorant de cele mai multe ori. Momentul achiziţionării unui deodorant este în aparenţă unul uşor dar, trebuie să fim atenţi asupra substanţelor care intră în compoziţia acestora şi care în contact repetat cu pielea ar putea pătrunde în organism cu potenţiale efecte toxice.
În pricipiu toate informaţiile cu privire la ingredientele unui deodorant sunt inscripţionate pe ambalajul acestuia şi de aceea consultarea atentă a informaţiilor referitoare la fiecare produs este importantă ajutându-ne să evităm reacţiile neplăcute rezultate că urmare a utilizării unui deodorant nepotrivit.
Cu siguranţă ar fi o mare problema să ştii că antiperspirantul pe care îl foloseşti zilnic este un medicament , iar acest lucru este valabil deoarece aluminiul din compoziţia lui blocheaza transpiraţia şi chiar modifică fiziologia corpului, Această afirmaţie este probată şi prin faptul că antiperspirantele sunt reglementate de celebra comisie americană Food and Drug Administration, ele purtând numere de identificare drept medicamente.
Deodorantele, aşa cum am spus, neutralizează mirosul prin propriile arome şi ucid bacteriile care metabolizează proteinele şi acizii graşi din sudoare. Pentru a nu deschide o lecţie de chimie, voi încerca să rezum efectul componentelor celor două produse asupra organismului nostru.
Clorura de aluminiu, clorhidratul de aluminiu şi compuşi aluminiu-zirconiu sunt cele mai des utilizate în antiperspirante. Ele sunt prezente sub formă de pulberi, în proporţii care variază între 8 şi 25 la sută din greutatea produsului finit. Aluminiul este un element des întâlnit în natură, iar utilizarea lui în industrie ne aduce mai mereu în contact cu el. Dacă absortia prin tractul gastro-intestinal este mică, aproximativ 0,1 la sută, studii pe şoareci au constatat că absorbit prin piele, aluminiul este incomparabil mai dăunător. La 15 zile după aplicarea pe pielea axilei, acesta este încă prezent în sânge.
Efectul neurotoxic al aluminiului a fost recunoscut încă din anul 1886, când nu se vorbea de antiperspirant. Neurotoxinele sunt substanţe care provoacă deteriorarea nervilor şi a ţesutului nervos.
Rezultatul principal al expunerii la aceste substanţe este boală Alzheimer. În afară de aceasta, mult mai rapid se instalează pierderi temporare de memorie, dificultăţi de învăţare, lipsa de coordonare, confuzie, colici, balonare, dureri de cap şi chiar demenţă sau tulburări cognitive.
Tulburările neurologice nu sunt singurele daune pe care aluminiu din antiperspirante le produce. Cancerul de san este asociat folosirii acestor produse în mai multe studii. Clorura de aluminiu sau clorhidratul de aluminu interferează cu funcţia receptorilor de estrogen, produc modificări ale ADN-ului şi efecte epigenetice. Specialiştii susţin că epilarea/depilarea zonelor axiale sporeşte efectul nociv al aluminiului. Unii cercetători spun că doar 5-10 la sută din cazurile de cancer de san sunt de natură genetică, restul fiind cauzat de mediul înconjurător şi de stilul de viaţă.
Pe lângă aluminiu, în componeta deodorantelor/antiperspirantelor intră un alt produs contestat, parabenii. Aceştia sunt conservanţii prezenţi în majoritatea produselor cosmetice, alimentare şi farmaceutice pe care le consumăm. Parabenii se absorb prin piele şi atacă sistemul hormonal, prin imitarea estrogenului, hormonul care ajută creşterea celulară. Legătură cu dezvoltarea cancerului este dovedită, parabenii fiind detectaţi în tumorile umane ale cancerului de san. Statistici corelate între vânzarea de deodorante/antiperspirante şi incidenţa cancerului de san sunt puse la dispoziţia doritorilor pe site-urile asociaţiilor de specialitate.
Toate cele spuse mai sus şi multe alte detalii care nu au încăput în acest articol nu constituie o pledoarie pentru neluarea unei măsuri în anihilarea mirosurilor neplăcute. De ceva vreme, omenirea pare să se reîntoarcă la practici tradiţionale pe care voit le-a uitat odată cu revoluţia produselor industriale, tot mai mulţi oameni apelând astăzi la cosmeticele organice.
Este foarte important să ştim să facem diferenţa între deodorant şi antiperspirant pentru că nu sunt aceleaşi lucruri. Deodorantul doar îţi parfumează axilele, însă antiperspirantul conţine săruri de aluminiu care înfundă porii şi împiedică transpiraţia să iasă la suprafaţă. Nouă ne este frică să nu care cumva să absoarbă corpul nostru aceste săruri, care apoi ar interfera cu celulele din corp şi ar provoca boli. Însă rezultatele ştiinţifice sunt deocamdată inconcludente.
În cazul altor studii, au existat corelaţii între fosfatul de aluminiu şi degenerarea cerebrală, pentru că această substanţă a fost găsită în cantităţi mari în cazul decedaţilor bolnavi de Alzheimer. Alţi cercetători au arătat că tumorile maligne specifice cancerului de san apar cu preponderenţă în proximitatea axilelor. Alţi specialişti consideră că pielea este un organ care se protejează de la sine de orice influenţă nefastă din mediul înconjurător, deci că nu absoarbe niciuna din substanţele prezente în deodorante sau antiperspirant.
Totuşi, aluminiul este foarte periculos şi aduce numeroase dezavantaje în cazul în care este folosit în cantităţi foarte mari. Pe de altă parte, antiperspirantele reduc simţitor nivelul bacteriilor de pe suprafaţă pielii. Asta înseamnă mai puţin miros, dar şi mai puţină protecţie împotriva agenţilor patogeni din atmosfera. Problema cu studiile despre care vorbim şi cu rezultatele lor este că nu sunt concludente pe o durata lungă de timp.
Omenirea a cunoscut deodorantul acum câteva decenii, precum şi pastă de dinţi cu fluor sau detergenţii pentru maşinile automate de spălat. Este imposibil să ştim ce efecte au aceste substanţe odată ce se transmit, eventual, altor generaţii, când momentan avem mai puţin de un secol de experienţă şi uz cu ele.
Deodorantul crema calmant Maria Galland - Inovaţie în domeniul deodorantelor
Deodorantul crema cu efect calmant, fără alergeni sau alcool Maria Galland este un deodorant crema, foarte fin, fără alcool şi alergeni, astfel încât pielea îl tolerează foarte bine, în timp ce acesta îi oferă o prospectime plăcută. Antiperspirantul conţinut în deodorant reduce formarea transpiraţiei şi oferă protecţie de lungă durata. Extractul de ovăz stimulează mecanismele de reparare ale pielii, potenţate în repetate rânduri de căderea părului, şi creşte rezistenţă acesteia. Extractul de rădăcina de lemn dulce calmează zonele sensibile de sub braţ.
Deosebirea între spray, stick sau roll on
Care dintre cele menţionate sunt cele mai nocive şi care sunt mai eficiente? Ei bine, în principiu, acelaşi deodorant/anti-perspirant fie că este spray, roll on sau stick au o eficientă similară în îndepărtarea mirosului neplăcut de transpiraţie. Diferenţa se observă în momentul aplicării pe piele: deodorantele de tip stick/solid au avantajul că necesită un timp scurt să se usuce pe piele după aplicare dar în schimb dau naştere unor urme albe nepacute imediat ce sunt aplicate iar distribuţia pe suprafaţă pielii a deodorantului nu este uniformă. În cazul deodorantelor de tip roll on/lichid şi spray distribuţia gelului pe piele este uniformă, nu lasă urme albe pe piele precum deodorantele stick, în schimb după aplicare necesită un anumit interval de timp pentru uscare la suprafaţă pielii.
Cât de nesănătoase sunt deodorantele care promit blocarea transpiraţiei 48h
Sunteţi déjà în tema cu faptul că deodorantele sunt destul de nocive pentru sănătatea organismului. Datorită faptului că aceste antiperspirante conţin clorură de aluminiu în concentraţii variabile sunt de aşteptat câteva reacţii neplăcute după aplicarea pe piele dar frecvenţa acestora este relativ redusă: uşoară senzaţie de căldură imediat după aplicare, mâncărime localizată dar în rare cazuri aceste reacţii adverse se pot întinde pe o perioada mai mare de timp.
În acelaşi timp utilizarea antiperspirantelor poate afecta şi îmbrăcămintea care este purtată pe timpul aplicării anti-perspirantelor. În general dacă nu este o nevoie neapărată de utilizare a unui antiperspirant, dacă nu vorbim despre hiperhidroză, atunci de preferat ar fi să utilizaţi un deodorant deoarece prevenirea transpiraţiei prin blocarea excreţiei glandelor sudoripare ar putea să nu fie cea mai sănătoasă metodă pentru ingrigjirea zilnică.